Sintagma \u201dSuntem o familie\u201d \u00een cultura organiza\u021bional\u0103 a devenit destul de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een ultimii ani \u00eens\u0103 speciali\u0219tii subliniaz\u0103 c\u00e2t de nes\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i disfunc\u021bional\u0103 este aceast\u0103 cultur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Conceptul de \u201dSuntem o familie\u201d este v\u0103zut deja ca un semn de avertisment pentru cei care caut\u0103 un loc de munc\u0103 pentru c\u0103 \u00een spatele lui sunt expuse standarde toxice, nerealiste \u0219i nes\u0103n\u0103toase.<\/p>\n\n\n\n
De ce este toxic acest concept?<\/p>\n\n\n\n
Atunci cand un membru al familiei are necazuri, rareori gande\u0219ti de doua ori dac\u0103 s\u0103 \u00eei aju\u021bi sau nu. \u00cens\u0103 atunci c\u00e2nd vine vorba de locul de munc\u0103 se a\u0219teapt\u0103 ca tu sa \u00ee\u021bi dai silin\u021ba \u0219i s\u0103 te dai peste cap pentru ceva ce pentru tine nu \u00eenseamn\u0103 nimic.<\/p>\n\n\n\n
Loialitatea for\u021bat\u0103 poate \u00eensemna \u0219i s\u0103 accep\u021bi proiecte sau roluri \u00een cadrul companiei care nu sunt neap\u0103rat \u00een fi\u0219a ta a postului sau \u00ee\u021bi pot afecta integritatea sub pretextul c\u0103 faci asta pentru binele companiei.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 un membru al familiei te suna la 3 diminea\u021ba probabil c\u0103 \u00eei vei raspunde. Ei bine, la fel s-ar putea \u00eent\u00e2mpla \u0219i atunci c\u00e2nd la locul de munc\u0103 \u201dSuntem o familie\u201d. Atunci c\u00e2nd prime\u0219ti un email de la \u0219efi la ora 22:00-23:00 \u0219i a\u0219tept\u0103rile sunt ca tu s\u0103 duci la cap\u0103t task-urile p\u00e2n\u0103 \u00een ora 08:30 de\u0219i programul t\u0103u incepe de la ora 08:00.<\/p>\n\n\n\n
Lucrurile astea \u00ee\u021bi afecteaz\u0103 echilibrul vie\u021bii sociale cu via\u021ba profesional\u0103. Dac\u0103 trebuie s\u0103 munce\u0219ti \u00een timpul t\u0103u liber asta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 renun\u021bi la lucruri mult mai importante cum ar fi s\u0103 te bucuri de un hobby sau s\u0103 \u00ee\u021bi petreci timpul cu persoanele dragi.<\/p>\n\n\n\n
Uneori este greu sa spui \u201dnu\u201d unui membru al familiei sau s\u0103 nu aju\u021bi atunci c\u00e2nd este nevoie. Vestea proast\u0103 este c\u0103 atunci c\u00e2nd \u201dsuntem o familie\u201d la locul de munc\u0103 ar putea fi dificil s\u0103 spui \u201dnu\u201d \u0219efilor, chiar dac\u0103 este un task legat de via\u021ba lui personal\u0103 (spal\u0103-mi ma\u0219ina, du cumparaturile so\u021biei acas\u0103, du-te \u0219i ia-mi ceva de m\u00e2ncare). Este dificil s\u0103 refuzi familia<\/p>\n\n\n\n
Cei care \u00ee\u0219i caut\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi un loc de munc\u0103 incearc\u0103 s\u0103 se fereasc\u0103 de conceptul acesta \u0219i se reorienteaz\u0103 spre companii care adopt\u0103 un mediu dinamic, suportiv \u00een care sunt aprecia\u021bi ca individ \u0219i nu sunt considera\u021bi \u00eenc\u0103 o spi\u021b\u0103 la roat\u0103.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sintagma \u201dSuntem o familie\u201d \u00een cultura organiza\u021bional\u0103 a devenit destul de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een ultimii ani \u00eens\u0103 speciali\u0219tii subliniaz\u0103 c\u00e2t de nes\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i disfunc\u021bional\u0103 este aceast\u0103 cultur\u0103. Conceptul de \u201dSuntem o familie\u201d este v\u0103zut deja ca un semn de avertisment pentru cei care caut\u0103 un loc de munc\u0103 pentru c\u0103 \u00een spatele lui sunt expuse standarde toxice, nerealiste \u0219i nes\u0103n\u0103toase. De ce este toxic acest concept? Atunci cand un membru al familiei are necazuri, rareori gande\u0219ti de doua ori dac\u0103 s\u0103 \u00eei aju\u021bi sau nu. \u00cens\u0103 atunci c\u00e2nd vine vorba de locul de munc\u0103 se a\u0219teapt\u0103 ca tu sa \u00ee\u021bi dai<\/p>","protected":false},"author":3,"featured_media":626,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"om_disable_all_campaigns":false,"_monsterinsights_skip_tracking":false,"_monsterinsights_sitenote_active":false,"_monsterinsights_sitenote_note":"","_monsterinsights_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-625","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-blog"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/625"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=625"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/625\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":628,"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/625\/revisions\/628"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/626"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cabinet-psihologie-constanta.net\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}